Ce este HTML ?
Unul din primele elemente fundamentale ale WWW ( World Wide Web ) este HTML ( Hypertext Markup Language ), care descrie formatul primar in care documentele sunt distribuite si văzute pe Web. Multe din trasaturile lui, cum ar fi independenta fata de platforma, structurarea formatării si legaturile hypertext, fac din el un foarte bun format pentru documentele Internet si Web.
Primele specificaţiile de baza ale Web-ului au fost HTML, HTTP si URL.
HTML a fost dezvoltat initial de Tim Berners-Lee la CERN in 1989. HTML a fost vazut ca o posibilitate pentru fizicienii care utilizeaza computere diferite si schimbe între ei informaţie utilizind Internetul. Erau prin urmare necesare citeva trasaturi: independenta de platforma, posibilităţi hypertext si structurarea documentelor.Independenta de platforma înseamnă ca un document poate fi afişat in mod asemănător de computere diferite ( deci cu fonte, grafica si culori diferite ), lucru vital pentru o audienta atît de variata.
Hipertext înseamnă ca orice cuvânt, fraza, imagine sau alt element al documentului văzut de un utilizator ( client ) poate face referinţa la un alt document, ceea ce uşurează mult navigarea intre multiple documente sau chiar in interiorul unui aceluiasi document. Structurarea riguroasa a documentelor permite convertirea acestora dintr-un format in altul precum si interogarea unor baze de date formate din aceste documente.
Standardul oficial HTML este World Wide Web Consortium (W3C), care este afiliat la Internet Engineering Task Force (IETF). W3C a enunţat câteva versiuni ale specificaţiei HTML, printre care si HTML 2.0, HTML 3.0,HTML 3.2, HTML 4.0 si, cel mai recent, HTML 4.01. In acelaşi timp, autorii de browsere, cum ar fi Netscape si Microsoft, au dezvoltat adesea propriile "extensii" HTML in afara procesului standard si le-au incorporat in browserele lor. In unele cazuri, cum ar fi tagul Netscape , aceste extensii au devenit standarde de facto adoptate de autorii de browsere.
HTML 2.0, elaborat in Iunie 1994, este standardul pe care ar trebui sa-l suporte toate browserele curente -- inclusiv cele mod text. HTML 2.0 reflecta concepţia originala a HTML ca un limbaj de marcare independent de obiectele existente pentru aşezarea lor in pagina, in loc de a specifica exact cum ar trebui sa arate acestea. Dacă doriţi sa fiţi siguri ca toţi vizitatorii vor vedea paginile aşa cum trebuie, folosiţi tagurile HTML 2.0.
Specificaţia HTML 3.0, Enunţata in 1995, a încercat sa dezvolte HTML 2.0 prin adăugarea unor facilităţi precum tabelele si un mai mare control asupra textului din jurul imaginilor. Deşi unele din noutăţile HTML 3.0 erau deja folosite de autorii de browsere, multe nu erau încă. In unele cazuri, taguri asemănătoare implementate de autorii de browsere au devenit mai răspândite decât tagurile "oficiale". Specificaţia HTML 3.0 acum a expirat, deci nu mai este un standard oficial.
In Mai 1996, W3C a scos pe piaţa specificaţia HTML 3.2, care era proiectata sa reflecte si sa standardizeze practicile acceptate la scara larga. Deci, HTML 3.2 include tagurile HTML 3.0 ce erau adoptate de autorii de browsere ca Netscape si Microsoft plus extensii HTML răspândite. In Bilanţul asupra HTML, W3C recomanda ca providerii de informaţii sa utilizeze specificaţia HTML 3.2.Versiunile curente ale majorităţii browserelor ar trebui sa suporte toate, sau aproape toate aceste taguri.
De asemenea exista extensii Netscape si Microsoft care nu fac parte din specificaţia HTML 3.2, ori pentru ca sunt mai puţin utilizate, ori au fost omologate după apariţia HTML 3.2. Pentru ca navigatorul Netscape a fost printre primele browsere care suporta anumite taguri HTML 3.0, iar Netscape deţine in jur de 70% din piaţa de browsere, mulţi au crezut eronat ca toate extensiile Netscape (incluzând taguri ca si facilitaţi ca ferestrele) fac parte din HTML 3.0 sau HTML 3.2.
La momentul aparitiei acestui tutorial, HTML 4.0 este larg utilizat si au fost deja publicate specificatiile HTML 4.01.
Documentele HTML sint documente in format ASCII si prin urmare pot fi create cu orice editor de texte. Au fost insa dezvoltate editoare specializate care permit editarea intr-un fel de WYSIWYG desi nu se poate vorbi de WYSIWYG atita vreme cit navigatoarele afişează acelasi document oarecum diferit, in functie de platforma pe care ruleaza. Au fost de asemenea dezvoltate convertoare care permit formatarea HTML a documentelor generate ( si formatate ) cu alte editoare. Evident conversiile nu pot patra decit partial formatarile anterioare deoarece limbajul HTML este inca incomplet.
Structura documentului HTML.
Orice document HTML începe cu notaţia <html> si se termina cu notaţia </html>. Aceste "chestii" se numesc in literatura de specialitate "TAG-uri".Prin convenţie, toate informaţiile HTML încep cu o paranteza unghiulara deschisa " < " si se termina cu o paranteza unghiulara închisa " > ".
Tag-urile intre aceste paranteze transmit comenzi către browser pentru a afişa pagina intr-un anumit mod. Unele blocuri prezintă delimitator de sfârşit de bloc, in timp ce pentru alte blocuri acest delimitator este opţional sau chiar interzis.
Intre cele doua marcaje <html> si </html> vom introduce doua secţiuni:
- sectiunea de antet <head>...</head> si - corpul documentului <body>...</body>. Blocul <body>...</body> cuprinde conţinutul propriu-zis al paginii HTML, adică ceea ce va fi afişat in fereastra browser-ului.
Unul din primele elemente fundamentale ale WWW ( World Wide Web ) este HTML ( Hypertext Markup Language ), care descrie formatul primar in care documentele sunt distribuite si văzute pe Web. Multe din trasaturile lui, cum ar fi independenta fata de platforma, structurarea formatării si legaturile hypertext, fac din el un foarte bun format pentru documentele Internet si Web.
Primele specificaţiile de baza ale Web-ului au fost HTML, HTTP si URL.
HTML a fost dezvoltat initial de Tim Berners-Lee la CERN in 1989. HTML a fost vazut ca o posibilitate pentru fizicienii care utilizeaza computere diferite si schimbe între ei informaţie utilizind Internetul. Erau prin urmare necesare citeva trasaturi: independenta de platforma, posibilităţi hypertext si structurarea documentelor.Independenta de platforma înseamnă ca un document poate fi afişat in mod asemănător de computere diferite ( deci cu fonte, grafica si culori diferite ), lucru vital pentru o audienta atît de variata.
Hipertext înseamnă ca orice cuvânt, fraza, imagine sau alt element al documentului văzut de un utilizator ( client ) poate face referinţa la un alt document, ceea ce uşurează mult navigarea intre multiple documente sau chiar in interiorul unui aceluiasi document. Structurarea riguroasa a documentelor permite convertirea acestora dintr-un format in altul precum si interogarea unor baze de date formate din aceste documente.
Standardul oficial HTML este World Wide Web Consortium (W3C), care este afiliat la Internet Engineering Task Force (IETF). W3C a enunţat câteva versiuni ale specificaţiei HTML, printre care si HTML 2.0, HTML 3.0,HTML 3.2, HTML 4.0 si, cel mai recent, HTML 4.01. In acelaşi timp, autorii de browsere, cum ar fi Netscape si Microsoft, au dezvoltat adesea propriile "extensii" HTML in afara procesului standard si le-au incorporat in browserele lor. In unele cazuri, cum ar fi tagul Netscape , aceste extensii au devenit standarde de facto adoptate de autorii de browsere.
HTML 2.0, elaborat in Iunie 1994, este standardul pe care ar trebui sa-l suporte toate browserele curente -- inclusiv cele mod text. HTML 2.0 reflecta concepţia originala a HTML ca un limbaj de marcare independent de obiectele existente pentru aşezarea lor in pagina, in loc de a specifica exact cum ar trebui sa arate acestea. Dacă doriţi sa fiţi siguri ca toţi vizitatorii vor vedea paginile aşa cum trebuie, folosiţi tagurile HTML 2.0.
Specificaţia HTML 3.0, Enunţata in 1995, a încercat sa dezvolte HTML 2.0 prin adăugarea unor facilităţi precum tabelele si un mai mare control asupra textului din jurul imaginilor. Deşi unele din noutăţile HTML 3.0 erau deja folosite de autorii de browsere, multe nu erau încă. In unele cazuri, taguri asemănătoare implementate de autorii de browsere au devenit mai răspândite decât tagurile "oficiale". Specificaţia HTML 3.0 acum a expirat, deci nu mai este un standard oficial.
In Mai 1996, W3C a scos pe piaţa specificaţia HTML 3.2, care era proiectata sa reflecte si sa standardizeze practicile acceptate la scara larga. Deci, HTML 3.2 include tagurile HTML 3.0 ce erau adoptate de autorii de browsere ca Netscape si Microsoft plus extensii HTML răspândite. In Bilanţul asupra HTML, W3C recomanda ca providerii de informaţii sa utilizeze specificaţia HTML 3.2.Versiunile curente ale majorităţii browserelor ar trebui sa suporte toate, sau aproape toate aceste taguri.
De asemenea exista extensii Netscape si Microsoft care nu fac parte din specificaţia HTML 3.2, ori pentru ca sunt mai puţin utilizate, ori au fost omologate după apariţia HTML 3.2. Pentru ca navigatorul Netscape a fost printre primele browsere care suporta anumite taguri HTML 3.0, iar Netscape deţine in jur de 70% din piaţa de browsere, mulţi au crezut eronat ca toate extensiile Netscape (incluzând taguri ca si facilitaţi ca ferestrele) fac parte din HTML 3.0 sau HTML 3.2.
La momentul aparitiei acestui tutorial, HTML 4.0 este larg utilizat si au fost deja publicate specificatiile HTML 4.01.
Documentele HTML sint documente in format ASCII si prin urmare pot fi create cu orice editor de texte. Au fost insa dezvoltate editoare specializate care permit editarea intr-un fel de WYSIWYG desi nu se poate vorbi de WYSIWYG atita vreme cit navigatoarele afişează acelasi document oarecum diferit, in functie de platforma pe care ruleaza. Au fost de asemenea dezvoltate convertoare care permit formatarea HTML a documentelor generate ( si formatate ) cu alte editoare. Evident conversiile nu pot patra decit partial formatarile anterioare deoarece limbajul HTML este inca incomplet.
Structura documentului HTML.
Orice document HTML începe cu notaţia <html> si se termina cu notaţia </html>. Aceste "chestii" se numesc in literatura de specialitate "TAG-uri".Prin convenţie, toate informaţiile HTML încep cu o paranteza unghiulara deschisa " < " si se termina cu o paranteza unghiulara închisa " > ".
Tag-urile intre aceste paranteze transmit comenzi către browser pentru a afişa pagina intr-un anumit mod. Unele blocuri prezintă delimitator de sfârşit de bloc, in timp ce pentru alte blocuri acest delimitator este opţional sau chiar interzis.
Intre cele doua marcaje <html> si </html> vom introduce doua secţiuni:
- sectiunea de antet <head>...</head> si - corpul documentului <body>...</body>. Blocul <body>...</body> cuprinde conţinutul propriu-zis al paginii HTML, adică ceea ce va fi afişat in fereastra browser-ului.
O eticheta poate fi scris atât cu litere mici, cat si cu litere mari.
Adică <html> = <HTML> = <Html>. Caracterele "spaţiu" si "CR/LF" ce apar intre etichete sunt ignorate de către browser.
Blocuri preformatate
Pentru ca browser-ul să interpreteze corect caracterele " spaţiu ", " tab " si " CR/LF " ce apar în cadrul unui text, acest text trebuie inclus intr-un bloc <pre>...</pre>
<html>
<head>
<title>Bloc preformatat </title>
</head>
<body>
<pre>
Prima linie
A doua linie
A treia linie
</pre>
</body>
</html>
Culoarea de fond
O culoare poate fi precizata în două moduri:
Culoarea fondului paginii Web se stabileşte cu atributul bgcolor al etichetei <body>, de exemplu: <body bgcolor = culoare>.
Următorul exemplu realizează o pagină cu fondul de culoare gri.
<html>
<head>
<title>Culoare de fond </title>
</head>
<body bgcolor="gray">
O pagina Web cu fondul GRI!
</body>
</html>
Culoarea textului
Acest lucru se face prin intermediul atributului text al etichetei <body> după sintaxa <body text=culoare>. În următorul exemplu textul are culoarea roşie.
<html>
<head>
<title>culoare textului </title>
</head><body text="red">
Un text de culoare rosie.
</body>
</html>
O eticheta poate avea mai multe atribute. De exemplu , o eticheta cu trei atribute arata astfel: <eticheta atribut1 = valoare1 atribut2 = valoare2 atribut3 = valoare3>. Următorul exemplu prezintă o pagina cu fondul de culoare albastra si textul de culoare galbenă.
<html>
<head>
<title>atribute multiple </title>
</head><body bgcolor="blue" text="yellow">
Fond de culoare albastra si text de culoare galbena.
</body>
</html>
Textul afişat este caracterizat de următoarele atribute: Mărime ( size), Culoare ( color), Font (style).
Acestea sunt atribute ale etichetei <basefont>.Este o eticheta singulara (fără delimitator de sfîrşit de bloc).
<basefont size = numar color = culoare style = font>
unde:
Adică <html> = <HTML> = <Html>. Caracterele "spaţiu" si "CR/LF" ce apar intre etichete sunt ignorate de către browser.
Blocuri preformatate
Pentru ca browser-ul să interpreteze corect caracterele " spaţiu ", " tab " si " CR/LF " ce apar în cadrul unui text, acest text trebuie inclus intr-un bloc <pre>...</pre>
<html>
<head>
<title>Bloc preformatat </title>
</head>
<body>
<pre>
Prima linie
A doua linie
A treia linie
</pre>
</body>
</html>
Culoarea de fond
O culoare poate fi precizata în două moduri:
- Printr-un nume de culoare. Sunt disponibile cel puţin 16 nume de culori: aqua, black, fuchsia, gray, green lime, maroon, navy, olive, purple, red, silver, teal, white si yellow.
- Prin construcţia " #rrggbb " unde r (red), g (green), sau b (blue) sunt cifre hexazecimale si pot lua valorile: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, a, A, b, B, c, C, d, D, e, E, f, F; se pot defini astfel 65536 de culori.
Culoarea fondului paginii Web se stabileşte cu atributul bgcolor al etichetei <body>, de exemplu: <body bgcolor = culoare>.
Următorul exemplu realizează o pagină cu fondul de culoare gri.
<html>
<head>
<title>Culoare de fond </title>
</head>
<body bgcolor="gray">
O pagina Web cu fondul GRI!
</body>
</html>
Culoarea textului
Acest lucru se face prin intermediul atributului text al etichetei <body> după sintaxa <body text=culoare>. În următorul exemplu textul are culoarea roşie.
<html>
<head>
<title>culoare textului </title>
</head><body text="red">
Un text de culoare rosie.
</body>
</html>
O eticheta poate avea mai multe atribute. De exemplu , o eticheta cu trei atribute arata astfel: <eticheta atribut1 = valoare1 atribut2 = valoare2 atribut3 = valoare3>. Următorul exemplu prezintă o pagina cu fondul de culoare albastra si textul de culoare galbenă.
<html>
<head>
<title>atribute multiple </title>
</head><body bgcolor="blue" text="yellow">
Fond de culoare albastra si text de culoare galbena.
</body>
</html>
Textul afişat este caracterizat de următoarele atribute: Mărime ( size), Culoare ( color), Font (style).
Acestea sunt atribute ale etichetei <basefont>.Este o eticheta singulara (fără delimitator de sfîrşit de bloc).
<basefont size = numar color = culoare style = font>
unde:
- numar - poate fi 1, 2, 3, 4, 5, 6 sau 7; ( 1 pentru fontul cel mai mic si 7 pentru fontul cel mai mare);
- culoare - este o culoare precizata prin nume sau printr-o construcţie RGB;
- font - poate fi un font generic ca " serif ", " san serif ", " cursive ", " monospace ", "fantasy " sau un font specific instalat pe calculatorului clientului, ca " Times New Roman ", " Helvetica " sau " Arial ".Se accepta ca valoare si o lista de fonturi separate prin virgula, de exemplu:
" Times New Roman, serif, monospace ".